Acu vreo 12 ani, un baietas cu simtul raspunderii dar cam inconstient din punctul meu de vedere, intra intr-un spa unde se relaxau pe la 6 dimineata vreo 25 de tinerei si urla cat il tin plamanii: Plutonul 1, desteptarea!!! Toata lumea sare din paturi, se uita la turbatul ala cu spume la gura, mormaie cate un “Sa traiasca ma-ta!”, se conformeaza… Era o dimineata frumoasa de septembrie, 1998. Au urmat apoi 4 ani de liceu militar… (am facut nota asta doar ca sa se abtina comentacii de la cotcodacit infantil si penibil).
Ma strang putin de oute si recunosc: toate lucrurile frumoase incep cu o discutie, aparent simpla, despre starea vremii! Am auzit ca va fi soare! Pacat ca ploua… Ai vazt ce fain a fost in weekend, un noiembrie perfect! Ai auzit ca joi incepe Razboiul Mondial nr 3? Oare cum va fi vremea? Oare ploua? Pai si daca ploua ce e? E dovada de bunastare? Nu prea ma intereseaza razboiul mondial the third, ca sa fiu exagerat de sincer... Suna a film prost. Dezertor scrie pe mine. N-am eu timp de puschi-puschi si alte de astea… Eu sambata am treaba, asa ca nu ma bag! (asta a fost pentru Ioana, ca sa nu uite!) In plus de asta, avem armata. Si armata e pe primul loc la incredere din partea populatiei (unii chiar merita taieri de 25% din salarii)… Mergeam aseara pe Milea. Sibiu, bulevardul Vasile Milea. Academia Fortelor Terestre. Fita. Moft. Nu e pentru pulime… De la un geam urla muzica de tremura chilotul pe mine ca la urcarea intr-un Mikoyan-Gurevich de generatia a treia (MiG 21 pentru cei care inca se scarpina la tampla). Ei, cum ce muzica? O manea, evident, nu fiti copii. Ca n-o fi fost Wagner sau Schopenhauer! Fara manele viata e pustiu si doar n-aveau sa se nenoroceasca bietii copii pe viata, neascultand, doar pentru ca-s in cadrul MApN (sau cum dracu’ s-o chema acum, ca pe vremea mea asa era)… In prima faza am ramas putin blocat. Se opreste muzica, liniste… si se aude Ura! Ura! Ura! 300 de spartani, asta a fost primul gand. Ma uit langa mine, cladirea Omniasig-ului… Deci nu-s in 480 I.Hr… Ma linistesc putin din tremurat, incep sa capat incredere. Ceva se intampla totusi pe-acolo… Ragetele alea suave m-au facut sa-mi dau seama ca voi fi in siguranta si de joi mai departe, cineva vegheaza… Forta, profesionalism, respect!
A intra în Armata Română nu înseamnă doar a-ţi defini personalitatea, a te maturiza, a-ţi întări trupul şi spiritul, nu doar a-ţi face datoria faţă de patrie, ci înseamnă o multitudine de oportunităţi şi posibilităţi pe care ţi le oferă profesia militară. În primul rând, ceea ce îşi doreşte orice tânăr aflat în momentul crucial al alegerii drumului în viaţă: educaţie (gratuită!), o bună pregătire profesională, un loc de muncă, posibilitatea de afirmare şi de construire a unei cariere, un trai decent, garantat de venitul sigur şi de măsurile de protecţie socială. Pentru unii, profesia militară poate însemna o carieră pe termen lung, pe viaţă, pentru alţii - o perioadă de activitate mai scurtă, urmată de o carieră civilă în care abilităţile şi calificările deprinse în armată vor asigura succesul şi integrarea rapidă în orice domeniu de activitate.
Indiferent ce cale vei alege, armata te provoacă la o întrecere permanentă cu tine şi cu ceilalţi, te menţine într-o formă fizică şi psihică de invidiat, îţi oferă un mediu de muncă dinamic, organizat şi competitiv.
Nu ma scuipati cu respect… N-am facut decat sa copiez ceva de pe site-ul mapn-ului…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu