Daca-i cenaclu, e jale... Deci, cum ar veni, sunt rupt in doua. De cateva zile ma tot chinui sa-mi revin. Degeaba. Am citit niste versuri miseleste puse pe seama bardului care este... Si ma tot urmareste cuvintele lui, ca lupu' pe Scufita Rosie: Intr-o balta neagra / Patru ochi luceste / Ce sa este oare? / Cred ca e doi peste! Evident. Ce altceva ar putea fi decat doi peste? Trebuie sa aplecam urechea la zvonuri si sa recunoastem ca romanul s-a nascut poet. Clar, indubitabil, incontestabil. "Casa era pustie si cernita / Si ai plecat spre cer, spre cimitir / Ca sa asezi in tarana inca proaspat ravasita / Un trandafir, trei lacrimi si-un sarut"... Altfel te vede omu'! Pai da, asa da. Respect! Am citat dintr-o poezie care ar fi trebuit sa se intituleze Ultima (cata)strofa. Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu! Si voua, gaozarilor! In alta ordine de idei, din analele istoriei (anale nu e folosit cu vreo conotatie perversa ci inseamna, pur si simplu, cronica) vine cu pasi marunti, de prim-ministru, dar ceva mai rari ca era mai mare la stat decat actualul, Radu Mischiu, fost Vasile. Sau Vasile, fost Mischiu. Din el nu citam, amintim doar ca versurile lui "reprezinta un strigat de ajutor al poetului strivit de dimensiunea practico-istorico-economico-politica a lui Radu Vasile"... Ha?!! Adica... Ce? Ei, lua-m-as dracu', asta chiar a durut! Aspru... Mai am si eu un singur dor: s-o vad pe Lenuta la tv, recitand din ea insiva, evident plangand de emotie, facandu-ne mandri ca suntem romani, poeti inspirati. Trece lebedele-n zare/ Eu ma uit, ele dispare! Ramanem surprinsi pe vecie, lasand misterul si tristetea sa ne copleseste. Potrivit sloganului "Bate-ma mama cu biciul", trecem la muzica ca tre sa ne incantam putin. Cantecele noastre, slagarele noastre, surprind intreaga paleta a manifestarilor spirituale arhaice, facandu-ne strabunii sa se invarta in morminte mai ceva ca ventilatorul in luna iulie. De exemplu, cineva canta despre mirarea necunoasterii si matricea originara. Sau poate nu. "De cate ori ma uit la tine/ Nu am curaj sa te privesc"... Altii doinesc despre paradigmele gandirii moderne: "Lumea asta fara tinta/ Merge spre abis"... "Si afara ploua, ploua / Noi vorbim cu mare arta / Despre una, despre alta"... "Pamantului sa-i pastram drum drept/ Printre galaxii"... Lui Eminescu i-ar fi ciuda, serios! Altii sunt mai simpli in exprimare, filosofia fiind greu si pentru cei care au scris-o... Si ca sa nu aiba Plesu motiv de plictiseala a aparut urmatorul masacru intelectual: Are cai si are slugi / Are sonde, chiar si blugi (...) I-am spus mereu nu vreau camila/ Intai de toate fa-mi o vila/ Apoi vedem ce-o sa-mi mai dai/ Sa-mi dai rapirea din Serai... Clar. Cogito ergo... Urmeaza manifestarile poetico-cantabile ale celor care si-au cumparat deja, pe sub mana, manuale de etnobotanica: Tu nu ma-ntelegi / Cum este iubirea...; Ranile sunt prea adanci/ Ca sa ma gandesc la atunci...; Ma lupt cu umbre si cu greutatea lor...; Acum pleci si dispari / Si din nou iar apari...; Doar cu tine de tine mi-e dor...; Nu-i nimeni pe strada sa vada ce simt...; Te vreau oriunde am fost...; Alo, iubirea mea, sunt eu, fericirea... Din adancul inimii iti trimit iar energii...; E fatal cum te misti superfinal... Deci da, dati-le apa! Adevarul e ca asemenea fenomene te fac sa te gandesti serios ca exista reincarnare. Atata prostie e imposibil de strans intr-o singura viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu