duminică, 30 ianuarie 2011

De ziua meu

Ma apuca azi feisbucu de urechi: "ma porcule, nu stii ce zi e azi? Spune-i Danei La multi ani!"
Ce dracu era sa fac, sa ma cert cu nebunu'? Asa ca, iacata-ma-s. Desi am zis ca nu scriu duminica niic, nici macar retete la pacienti... Nu de alta dar ma injura domnul popa, unul din cei doi oameni care lucreaza duminica (al doilea e Base!), iar eu pot injura inapoi ca cica azi e sarbatoare. E Sf. Ion, deci multumesc de urari!
Dar daca tot ne-am intalnit, bine ne-am intalnit. Din capitolul "Exercitii de admiratie", astazi vom incerca sa vorbim despre oameni talentati, talentatii mandri ca-s urate, uratele mandre ca-s talentate sau, pur si simplu, despre talentatii care-s mandri ca-s pe www. Deci exista!
Ma mir ca ma mir ca ma mir... Exact ca boul! Aici ar fi trebuit sa folosesc si ceva ghilimele, ca nu mi-a fatat mie mintea asa vorba mare, dar nu le-am folosit, ca-s rau si tatuat, si pasc si menta in fiecare dimineata.... Ideea e urmatoarea: se pare ca ne-a lovit filosofarea in aripa ca pe puiu' lu' Bratescu-Voinescu. Si cum mintile mari stau tot timpul sa rabufneasca, rabufneste. Azi, daca tot e duminica si am foarte mult de lucru, m-am gandit sa ma apuc sa citesc comentarii la diversele ineptii slobozite slobode in espatiul virtual. Intr-una din clasificarile comunitatii virtuale www avem urmatoarele pozitii: postatori, comentasi, altii. Acu ca sa nu zica lumea ca is al mai prost din cartier, dam definitii: postatorul este o persoana frumoasa si desteapta care indiferent ce face nu poate avea decat succes; comentasii sunt persoane care apreciaza frumoasul si desteptaciunea, indiferent in ce forma de agregare este; altii sunt acele persoane care nu se bucura de nici una din calitatile enumerate mai sus, n-au nici cur si nici glossa, dar se incapataneaza sa polueze spatiul virtual. Iar curba cu v se numeste, evident, viraj. Care este...
"Ma surprinde (...) si faptul ca ma surprinde". Logic, si pe noi.
M-ar surprinde, recunosc, si o discutie despre timp, Tarkovski si reproducerea iconica a existentei. M-ar surprinde o discutie despre Oscar Wilde si Andrei Rubliov, artizani ai artei si ai declinului, sau despre Dostoievski si Sabato, cercetatori ai raului... M-ar surprinde o explicatie sincera, de genul, "exista un singur tunel, intunecos si singuratic: al meu!"...
Dar feisbucul e prietenul nostru. Si ca sa nu ramanem cascati ca la dintolog, ne fereste de necazuri si ne imbie cu niste shootinguri cu modele stylish (?), poze cu pisi in oglinda, pisi la wc, pisi la brad si pisi la disco-dance, ceva meditatii filosofice la limita analfabetismului (model Tudor Chirila) si cateva campanii de pupaturi in fund, free kisses - crawl, bras si fluture.
Concluzia e urmatoarea: comentasii e indragostiti de postatori, spre surprinderea lu' altii. Vorba lu' Preda: daca dragoste nu e, atunci ce plm facem?
Duminica se incheie. Ma declar fascinat... Cum se raspunde frumosului? Pai frumos, cum altfel... "thanks Istrate. Any time." Like.


joi, 27 ianuarie 2011

Cum sa fim mai prosti decat suntem

Kaltxi. Nga ru lu fpom srak.
Tsun oe nga hu ni Na'vi pangkxo a fi'u oe ru prrte'lu.
(Adica Buna ziua, ce faceti. Ma bucur ca putem vorbi in limba asta cacacioasa.)
Din capitolul eminente cenustii scapate in libertate astazi vom invata cum sa ne facem de cacat in alte limbi. Cum sa ne stropim in limba romana am invatat deja, deci n-are nici un farmec sa insistam. Avem in continuare interceptarea unui mesaj venit din spatiul cosmic, o discutie intre un extraterestru mic si verde si planeta lui mama pe care se pare ca o iubea ca pe cei 3 ochi din cap:
"- Are you afraied, my love?
- No, I'm not afraied. You know how I fell... I fell like a stoker stuck in nonsense, but stocked and blessed with burning coal."
Lu' ala micu i se umplu toti ochii de lacrimi cand vede cat de bine stapaneste planeta lui mama limba lui Shakespeare. Ia pixul, il moaie in gura si scrie: Txo nga lu skxawng, lu skxawng!, adica Daca esti prost, esti prost!

luni, 24 ianuarie 2011

Ora de etnoastrologie

Saptamana incepe. Andreea se sarbatoreste ca, de, vorba aia, doar o data faci 31 de ani...
Vestea buna e ca s-a intors Bote. Vestea cu adevarat buna e ca ne cam doare-n cot de el, dupa vechea vorba romaneasca: ochii care nu se vad, sunt ochi de extraterestru! Hai sa dam mana cu mana si s-o luam frumos, la pas, de manuta cate doi in sir indian, pe calea lactee, fredonand... "Am visat ca ne-a chemat Dumnezeu la judecata. "De ce nu va luati o data?", surazand ne-a intrebat. Si-a mai spus ca o sa dea niste legi contra mandriei si-mpotriva geloziei, ca sa fii mireasa mea!" Doi, doi, se-aude? Asa... Grupul manelistilor care intra-n Schengen cand vrea muschii lor, ca doar de aia are valoare, il saluta pe Corneliu Vaccin "studiu de caz" Tudor, poet, scriitor, parlamentar, tata. Maneaua, pardon cantecul de petrecere suna si rasuna in tot universul, spatiul se curbeaza de ras, extraterestrii belesc ochii. Noi ne miram pentru a nu stiu cata oara si ne intrebam retoric: oare unde se duc ciorile?
Exista un grup de cercetasi foarte smecheri, cu niste ochelari care vad pana la dracu stie cate milioane de ani lumina distanta, vad si gauri negre, vad si prin ele, vad tot... Ei bine, baietii astia au zis ca vad cam 4% din tot ce este, restul de 96% nu vad. Nu stiu exact ce formula au aplicat de si-au dat seama cat e suta aia la suta din care ei nu vad aproape nimic (desi 4% din infinit s-ar putea sa insemne destul de mult chiar si in sistemul metric al lui Chuck Norris), oricum nu conteaza... E destepti si are minte multa, deci nu-i contrazicem! Buuuun. 96% ala poarta numele de materie neagra. Acestei materii negre, pe care nu reuseste nimeni s-o vada, ii corespunde, normal, si un anumit tip de energie, energia neagra. Dupa cum probabil v-ati dat seama, nici pe asta n-o putem percepe sau inregistra. Dar exista!
Ei bine, din aceasta materie neagra si energie neagra s-au format niste cetateni, tot negri, evident, despre care nimeni nu poate spune nimic. Logic. Dar exista. Si cica o sa ne invadeze cat de curand... S-a inceput deja cu doua colonii experimentale: Buzau si Faurei!

vineri, 21 ianuarie 2011

uichend!

Spre bucuria lui Tiriac jr se anunta ninsori in toata tara. Doua zile. Sa ne traiesti, Ioane, baga-ti-ai zapada-n... Nu puteai sa fumezi, si tu, ca tot omul?
Desi stiti, dar va faceti ca nu stiti, peste cateva zile vom sarbatori cu totii, plus catel si purcel la purtator, ziua coniacului. Ocazie cu care ma mai stropesc o data si ii spun Andreei La multi ani! Nu ca nu s-ar fi saturat pana acum de urari, dar pana nu-mi invineteste un ochi, nu ma linistesc.
In cazul in care va intrebati cum se pregateste Dorel pentru ziua coniacului va deconspir eu vreo cateva chestii, da' nu va zic ca-s din Iasi, ca iar ma acuza lumea ca am ceva cu moldovenii. Pe care ii salut cu ocazia asta. Buna ziua! Deci care cum ar veni, ingredientele unei sarbatori de succes ar fi cam astea: una bucata presedinte - discurs plictisitor despre barbi, alte discursuri - 25 minute, hora - 12 minute, indopat la "masa traditionala in premiera" - 2 ore (asta cu masa traditionala in premiera e cea mai tare gaselnita a vecinilor de pe Bahlui), alte bla-bla-uri intermediare, un flash-mob pe ritmuri populare (ca sa crape youtube-ul de ciuda) si iesirea din scena evident, cu torte, dar fara furci si topoare de data asta. Cetateanul cade pe spate, euforic, cu aburi de sarbatoare in nas. Gata. (Nu va dau tot desfasuratorul zilei de luni, la minutel, ca il puteti gasi pe newsiasi.ro - desi stiu ca nu va intereseaza).
In Sibiu lumea e mai linistita si nu se anunta atata agitatie. Cica se va citi totusi Proclamatia "Andreea s-a nascut azi" si se vor imparti cocarde cu chipul si asemanarea ei. De asemenea, se vor distribui si vreo 2000 de portii de ceai cald, 5000 de portii de fasole cu carnati, colac si vin fiert. A, nu, pardon, asta tot la Iasi era...
Grija deci la vreme. Daca iesiti afara nu uitati sa va luati un fular ca cica viscoleste cineva zapada... Si daca mancati gogosi, atentie la zaharul pudra!

marți, 18 ianuarie 2011

Daca e marti, nu-i joi

Saptamana e aproape de sfarsit dar vestile proaste continua sa vina in valuri, ca turcii. Adica dupa ce ca-s proaste, mai sunt si insistente... Treaba lor. Problema cu adevarat dureroasa e ca Catalin inca nu a aparut in peisaj. Bote, te rugam, hai revino inapoi ca ramane tarisoara asta amarata fara curve!
Daca tot e cu sfarseala de lume si panica generala, cercetatorii americani au mai facut o descoperire. Nu, n-au descoperit inteligenta, desi ar fi fost bine. Undeva, intr-un fund uitat de univers, au gasit o gaura neagra. Nu tot aia de anul trecut, ci alta, sau cel putin asa zic ei (de parca are cine sa-i contrazica). Si asta cica e mama gaurilor, cea mai gaura gaura. Daca ii sare mustarul cica ar putea inghiti tot sistemul solar. La o singura masa. Ce masa? Pai tot americanii aia cu minte creata au zis ca are o masa cat 6,8 miliarde de Sori - asta asa, sa ne facem o idee, ca stiu baietii ca suntem curiosi din fire... Eu personal nu stiu exact la ce se refera Sori asta. Adica e unitate de masura, formula de politete, formula de calcul sau pur si simplu prescurtarea de la Sorin? Ca sa nu fie totusi panica maxima si sa se apuce lumea de alergat aiurea in jurul axei, acest grup de oameni care descopera a plasat gaura gaurilor, mama orificiilor inchise la culoare in cea mai indepartata galaxie adica, pe romaneste, cam pe unde e Irakul fata de SUA, adica in Australia! Altceva despre acest minunat fenomen si preamare descoperire n-are rost sa va mai spun, ca stiu ca stiti tot ce se poate sti despre abordarea euclidiana a gravitatiei cuantice.
Tre sa recunosc totusi ca-s putin dezamagit. Adica pulifricii aia de la NASA, cum stateau ei intr-o dupa-amiaza frumoasa de 2008 la o felie de cozonac si-o apa plata, ce credeti ca le-a bubuit cutia craniana: oare cum ar fi sa trimita o melodie in spatiu! Unde radio, alea alea, amanunte, abureala. Si au trimis: Beatles - Across the universe. Pai bine bai domnilor, dar "Iubiti si cainii vagabonzi" ce-avea? Musca? Se preconizeaza ca melodia va ajunge la Steaua Polara cam prin 2439 (asta e un an care va veni cam peste 428 de ani), ora exacta n-o stiu, imi cer scuze. Acum ia imaginati-va urmatoarea situatie: o hoarda de extraterestri de diferite culori, forme si dimensiuni, fredonand la unison: La usa mea azi noapte am gasit / Un caine amarat si prapadit... Cum ar fi fost?

luni, 17 ianuarie 2011

Daca e luni, nu-i marti

Saptamana incepe cu vesti proaste. De pe toate fronturile.
Mai intai de toate tre sa va zic ce s-a intamplat cu calul meu, ca am promis ca revin cu amanunte si completari. Revin doar cu un amanunt, ca completarile e cam de prisos acum. Ca calul meu a patit exact ce a patit Rodicuta cand a crescut mare: NIMIC! Pentru nostalgici, pentru cei care simt un oarecare disconfort psihic din cauza calului meu si pentru iubitorii de animale in general, vizitati calulmeu.ro...
Deci, ca sa revenim... Daca tot e marti si-s 3 ceasuri rele, anuntam si noi, cu jumatate de sfert de gura, sfarsitul lumii. Adica e logic. Dupa ce a inceput de vreo cateva ori al treilea razboi mondial anul trecut, in noiembrie, dupa ce in aceeasi perioada specialistii de la NASA i-au vazut prin ochelarii lor speciali, pe rand, pe ET, Isus, Elodia si pe vecina de la 4 la cumparaturi in Real, era normal sa vina si sfarsitul lumii. Vestea buna e ca nu tre sa va mai faceti planuri pentru concediul din vara si nici nu tre sa va mai bateti capul cu ce cadouri sa-mi luati de ziua mea. Dupa ultima numaratoare, sfarsitul lumii vine anul asta de ziua Elenei si a vecinului ei Titi, nici mai devreme, nici mai tarziu de 21 mai. La ceas de seara...
Si ca un fel de ramas-bun, producatorii de la Animale Planet au pus-o si ei de-un concurs, ca doar si animalele e suflete, 'zda muma-si de treaba. Concursul s-a adresat purcelelor care au scapat la Ignat si au descoperit ca exista viata si dupa Craciun. Castigatoarea are 23 de ani si a fost desemnata cea mai frumoasa grasa a anului 2011. Ura! Noi, ceilalti, amaratii, inghitim in sec uitandu-ne in calendar. Dintr-o data, 21 mai pare atat de departe...
Vestea cu adevarat proasta inca nu ne-a fost data, dar sta in expectativa ca pantecarea. A disparut Catalin Botezatu! Cataline, intoarce-te, barbat, femeie, cum vrei tu, numai intoarce-te! Ca altfel ne vom vedea nevoiti sa scriem despre motanul Oanei Zavoranu sau, mai rau, despre Eminescu si cultura, doamne apara-ne...

joi, 13 ianuarie 2011

Ia calul meu si du-te! .ro

Pentru cei care ma iubesc asa cum sunt, astazi m-am gandit sa-mi fortez putin intelectul si sa scriu despre calul meu. Calul meu... Pai calul meu e tata lor!!!
(...)
Chiar daca nu vorbeste, calul meu nu este lipsit de sensibilitate si mijloace de comunicare. Iti poate semnala starea de bine sau, dimpotriva, te poate semnaliza ca nu se simte tocmai confortabil, ca raspuns evident si sincer la relatia pe care ai construit-o cu el.
Psihologic vorbind, tot trecutul calului este continut in prezent, in relatia stransa pe care o are cu persoanele apropiate. O comunicare corecta va dezvolta increderea calului si va garanta progresul si performantele viitoare. Fiind temator din fire, calul va aprecia si va acorda intreaga sa atentie celui care va sti sa il linisteasca si sa il ocroteasca. Inainte de a-l supune unei munci sau unui efort, este indicat sa-l mangai, sa-l masezi.
Una din regulile fundamentale in momentul in care il calaresti este ca niciodata calul nu va putea fi dominat prin forta. Cheia obtinerii performantelor maxime se afla in folosirea de gesturi calme, sigure, precise, rabdatoare, in miscari armonioase. Intotdeauna trebuie sa ai in minte faptul ca este partenerul pe care va trebui sa-l ghidezi, sa-l linistesti, sa-l stimulezi. Vei invata sa-l cunosti, sa-l observi, sa-i vorbesti intr-un limbaj apropiat de al sau, folosindu-ti mainile, corpul, vocea si, nu in ultimul rand, sufletul...
(...)
(vom reveni cu amanunte si completari)

marți, 11 ianuarie 2011

Cercetez, deci exist!

Mare noroc am ca-s rabdator din fire si nu ma enervez repede...
Azi mi-am lamurit un mare mister, tocmai pentru ca am avut rabdare... Ei da, sigur, Mona Lisa era femeie - ca parca asta ma rodea pe mine! Nu dom'le. Gratie unui comentas cu simtul raspunderii, pe care-l salut cu ocazia asta, Salut!, am aflat ca site-ul meu preferat are profil sportiv. Nu, nu youporn.com, ala e abia pe locul 3. Despre botosaneni.ro e vorba. Logic, evident si perfect justificat. Baietii aia ar trebui sa-mi ridice statuie in fata blocului la cata publicitate le-am facut. Si asta in conditiile in care pe mine nu ma citeste nimeni! Potrivit sloganului un cititor e mai bun decat niciunul, prietenii nostri inmatriculati in Botosani s-au gandit sa ne faca o noua surpriza la inceput de an. Din capitolul Trebuie sa stim, rubrica Elucubratii - Gandire libera pe teme libere, vecinii vecinilor nostri frati moldoveni, prin intermediul unui grup de cercetatori britanici, dau lovitura: de ce inseala barbatii si de ce inseala femeile? Credeti ca stiti, dar nu stiti. Pai sa vedem de ce...
S-a demonstrat stiintific ca barbatii inseala mai des decat femeile. Tot stiintific s-a demonstrat si faptul ca 95% din infideli sunt parasiti atunci cand se afla. Concluzia logica pe care o trag e ca nu actul in sine deranjeaza ci aflarea lui. Asta e o veste buna pentru cei care stiu ca adevarul e supraevaluat si se comporta ca atare...
Acu sa vedem de ce inselam. Incepem cu femeile, ca pe ele le iubim, aproape pe toate... Deci dragele noastre inseala pentru dragoste, sex, pentru a-si creste increderea in sine, pentru a se simti frumoase si dorite (aici mai am niste comentarii dar ma abtin, ca am facut destule ieri), deoarece se simt singure si neatragatoare (!!!) sau pur si simplu din razbunare. Din punctul meu de vedere e perfect justificat. Ele sunt niste sensibile iar porcii aia chiar merita!
Ia sa vedem ce fac barbatii. Pai fac ce fac si femeile, dar din alte motive: frustrare, incapacitatea de a ajunge la anumite stadii intr-o relatie, imposibilitatea de a incheia o relatie, din nevoia de schimbare si, cireasa de pe tort, tineti-va bine, tobe, trompete, aplauze: motive antropologice!!! Ca cica neuronul nostru zglobiu n-are alte preocupari decat perpetuarea speciei.
Asta din urma a mers unsa... Motive antropologice... Adica mergi acasa, cioc, cioc, dragostea mea am intarzaiat pentru ca aveam de rezolvat niste probleme antropologice. Pai cu o explicatie de asta ti se usuca si florile-n mana. Si asta in cazul in care reusesti sa scoti pe gura fraza minune fara sa te umfle rasul...
Una peste alta (vorbesc la figurat de data asta) cica amanta nu trebuie sa fie nici frumoasa, nici desteapta, nici slaba (eu, personal, pe asta n-o cred) ci doar sa fie. Si sa fie alta. Adica ajungem la aceeasi concluzie: barbatii e niste porci, porcul dracului...

luni, 10 ianuarie 2011

Despre porci si purcele

Mirarea filosofica loveste din nou. Acesta este un material omagial prin care-mi manifest liber respectul fata de porci si purcele. De ce? Pentru ca merita!
Porcul, cum bine stiti, este acel patruped plin cu carnati, sarmale, chiftelute, caltabos, toba si cel putin 2 kile de vin. Cel putin. Una din calitatile lui remarcabile este ca dispare in perioada Craciunului, apare apoi maiestuos in noul an pentru ca, la urmatorul Craciun, sa dispara iar. Si tot asa. Habar n-am unde se duc porcii de Craciun dar ma gandesc din ce in ce mai serios ca le e frica de mosul ala cu barba alba din reclamele la Coca-Cola. Tot la categoria porci includem si acele specimene care-si parasesc prietenele, iubitele, nevestele sau amantele in perioada Craciunului si dispar ca magarii in ceata. Dintre reprezentantii de marca ai acestei categorii de porci se detaseaza clar cel care este denumit, generic, porcul dracului (fara nici o conotatie religioasa). Ei bine, porcul dracului are un rol foarte important in dinamica sociala. El ii faciliteaza iubitei parasite in prag de sarbatori posibilitatea de a socializa cu purceaua. Purceaua este o veche prietena a iubitei parasite, prietena din copilarie, pasionata de dulciuri si alimente in general. Purceaua este ignorata constant de-a lungul anului, dar i se recunosc brusc calitatile in perioada Craciunului cand iubita parasita isi aseaza capul pe umarul pufos al purcelei, si plange. Tot de Craciun purceaua isi alege din garderoba proprie doar hainele care ii sunt cu doua marimi mai mici, face cateva fotografii langa brad si apoi pleaca la discoteca. Unde mai face un rand de fotografii. Ca doar e frumoasa, ce naiba... Iubita parasita ii va spune tot timpul purcelei ca arata bine si-i apreciaza simtul estetic desi acest lucru nu este niciodata adevarat. In semn de multumire, purcica ii va prezenta cutia cu bomboane de ciocolata si o va asigura ca din tot ce se spune despre ingrasat nu e nimic adevarat. Si, partial, are dreptate. Istoria ne-a aratat ca, inainte de a se imprieteni cu carbohidratii, purcica a fost si ea o iubita parasita. Deci stie ce spune... In cele din urma purcica va intalni un suflet sensibil care va fi capabil sa treaca rand pe rand de toate straturile protectoare si va ajunge la ceea ce conteaza cu adevarat. Ba da, sigur... Asta isi doreste ea dar realitatea e cu totul alta. N-o s-o mai iubeasca nimeni, niciodata! Porcul dracului rade infundat (chiar si acum), se mai uita o data la fotografiile cu purceaua langa brad, ii apreciaza zambetul constipat si privirea patrunzatoare. I-ar mai trebui atarnat de gat un anunt - Do not feed - si imaginea ar fi completa... Fereste-ne, Doamne, de psihopati!

vineri, 7 ianuarie 2011

La multi ani, reloaded

Avand in vedere ca azi se incheie oficial sarbatorile de iarna si fiind aproape sigur ca daca nu ma insel e foarte posibil ca nu mai puteati de dorul meu, m-am gandit sa iau pixul in mana si sa dau cu el in tastatura. Va salut oficial si va transmit un Bine ne-am regasit in 2011. Buna ziua.
Dupa vreo doua saptamani de lupta cu tocatura si salata de boeuf, anunt mandru ca sunt aproape de victorie. Dar n-a fost simplu. Aliante surprinzatoare, rasturnari de situatie, strategii si tactici care pana si pe Sergiu Nicolaescu l-ar face invidios... dar sunt aproape de izbanda finala. Ura.
Am intrat in 2011 cu bratele deschise, curios si plin de speranta, exact ca Mihaita Jackson la orfelinat. Ce va fi de-acum incolo vom vedea. Ca idee, eu mi-am inceput anul scotocind prin tomberoane dar nu va zic cu cine, sa nu se supere Liviu (plus ca nu incurajez concurenta). Nu va zic nici unde ca poate ma citeste naibii vreun vecin din cartier si-si aduce aminte de dezastrul de la inceputul de an, din zona ecologica... Stiu ca sunteti invidiosi dar, asta e, fiecare cu treaba lui.
Ca sa descretim putin fruntile si sa-l facem iar pe Sergiu sa-si rada unghiile de invidie va supunem atentiei o induiosatoare poveste de viata cu sanse mari de a deveni scenariu de film la Holiud. Povestea ne-o prezinta pe personaja principala trista, un fel Charles Kane care nu-si gaseste locul in lume. Ceva lipsea din viata ei, motiv pentru care Ilona hotaraste sa-si schimbe numele. In Dominik. Dominik o intalneste pe Andreea si dragostea rasare ca soarele pe malul Cibinului. Numele anterior al Andreei nu ne este precizat, dar avem mari banuieli ca e Vasile sau Gheorghe. La un moment dat Dominik, fosta Ilona, din foarte multa dragoste parinteasca (nu e clar daca e dragoste de mama sau de tata deci parinteasca e termenul cel mai potrivit) hotaraste sa-si caute fiul, Radim. Si-l gaseste. Doar ca pe fiu o cheama Viktoria. Publicul e in extaz. End of story.
Pe scurt, povestea poate suna cam asa: o femeie, care a fost barbat si sotul ei, care a fost femeie isi gasesc fiica, ce a fost fiu. Sau invers: un barbat care e femeie si sotia lui care e barbat isi gasesc fiul care e fiica...
Dati-le apa!