Consecinte!

Ce se intampla cand pleci sa vizitezi tinuturile Mioritei? Pai, ca si cum plecatul in sine n-ar fi suficient, surprizele se tin de tine ca scaiul de magar si te intorci mut de uimire, cu o gura cascata ca cascada Putnei si-ti vine sa-ti dai palme, dar numai perechi. Grupul cercetatorilor format din mine si prietenul meu imaginar s-a intors acasa. Salutam! Ca sa delimitam spatial plimbarea trebuie sa fac urmatoarele precizari: Moldova in care am fost eu nu e aia a lui Creanga, ci aia a Vrancioaiei si a Mioritei, poate va amintiti povestile... Traseul: Sibiu-Repedea, cu cazare in Panciu 3 nopti, eftin. Ei, cum adica unde e Sibiul? E la 15 km de Orlat, ce naiba! Pentru Repedea si Panciu nu intru in amanunte, ca doar n-o fi goagalu mai istet decat voi... Acum tineti-va bine... Zona asta de Romaniei, pe care o vom numi generic Tara Vrancei, e locuita! Da, ati auzit bine. E locuita! Si ce oameni... Ca sa ajungi insa acolo, sa vezi simplitatea la ea acasa, trebuie sa treci prin Hunguria. Hunguria e o zona care se intinde de prin preajma Brasovului pana prin preajma Onestiului. (Onestiul il stiti! E fostul Gheorghe Gheorghiu Dej, oras de bastina al Cristinei Spatar, citimitirul tineretilor lui Dan). Ei, tot galopand pe drumul asta extraordinar de mirific, minunat si fantasmagoric, treci la un moment dat prin Bretcu, sau Bereck - ca sa ma inteleaga si prescolarii. Bereck asta se poate mandri cu multe lucruri. In primul rand, ca sa muriti de ciuda, in Bretcu s-a gasit un topor de piatra apartinand culturii Cotofeni. Tot prin zona mai gasim un castru roman de prin 102, vreo 3 biserici, mai noi, doua statui la brat - Gabor Aron si Mihai Viteazu (naiba stie ce au de impartit secuiul cu voda, sau cu satul, dar presupun ca legendele locului graieste de la ele insiva) si, evident, sala de sport de la scoala Comenius, cu teren de fotbal si vestiare incluse, probabil un vestigiu al culturii Nastase. Un sat plin de semnificatii. Singurul neajuns e ca-i fix pe drumul catre Moldova! Buun... Acu ar trebui sa va spun ce se intampla in Repedea, ca stiu ca va roadeti unghiile de curiozitate. In Repedea nu se intampla nimic. Nu s-au descoperit topoare, arcuri sau matrite de pe vremea dacilor, nici tractoare din neolitic, nici macar o sapa de pe vremea vreunei culturi, de pe vremea culturii de rapita de dinainte de '89, de exemplu. N-au statui, n-au sala de sport, n-au Digi, n-au pod portocaliu (ca la Orlat) dar au o biserica veche si inca o gluma proasta cu termopane, un popa cu juma de norma si din ce in ce mai putini enoriasi. Lumea imbatraneste, locurile se schimba, vin oameni in vizita, pleaca oamenii din vizita... Se mai darama cate o casa, mai apare cate o biserica, se mai injura, se mai rade... Ca la tara. In batatura lui, omu' face ce vrea! Daca vrea sa-si bage degetu-n nas, si-l baga, daca-l mananca sub coada, se scarpina. Tot satul insa e plin de cumetri si cumetre, bucatarese si oameni care te cunosc, de cand erai mic. Dar nu dupa nume, ca numele sunt supraevaluate. Nu, acolo esti doar fiul lui X, nepotul lui X sau, evident, cumatrul lui. Se face putina politica, se aduc osanale conducerii tarii, se injura putin tineretul. Acolo se poarta pantofii cu toc cu sosete flausate, asortati cu un batic ultima fita de catwalk. N-ai cum sa nu iubesti o Zamfirita, o Zoita, o Sonita, o Paunita... Sunt personaje pitoresti, sunt neveste, mame, bunici, cumetre. Iar barbatii lor, tati, bunici, cumetri, cu porecle de ti se stramba falcile de ras, fac ce au invatat din mosi-stramosi: beau! (nu, nu e cum va ganditi voi, frantuzescul beau ci romanescul a bea, care este!). Fiecare gest e fascinant, fiecare vorba e plina de intelepciune, poti vedea, atinge si mirosi leaganul traditiilor, matricea definitorie. Eu, fiu si nepot, am crescut acolo unde pastea Miorita inainte s-o prinda nea Alecu. Dar oricat de multe as spune despre zona aia, nimic nu se compara cu o vizita la fata locului, cu ghid bastinas... Deci, drum bun si bucurati-va de Planeta Moldova. S-aveti totusi grija la consecinte...