Văcuţa mi(l)ca

Astăzi a venit vremea să intrăm în zootecă!

Despre porci şi purcele am scris într-un post mai vechi... N-are rost să repet povestea tristă a purcelei pentru că mi se pare destul de bine prezentată acolo, cu toate că am fost numit mişeleşte după aia moldovean de căcat...

Văcuţa milca e vaca pe care o iubeşte toată lumea. E dolofană, plină de viaţă, are simţul umorului şi, câteodată, aproape îţi vine să o consideri om!

Fizică la kg

Dacă săptămâna trecută ne-am ocupat de biofizica gastronomică eco, cu mâncăruri naturale, fără E-uri, fără conservanţi, săptămâna asta ne vom ocupa de astrofizică şi geofizică, gravitaţie, chestii arhimedice... Adică vom povesti despre ce ne place nouă mai mult şi mai mult pe lumea asta şi anume, despre grase! Ura!

Ca să nu fie loc de interpretări răutăcioase, subliniem că iniţiativa noastră porneşte de la următoarea axiomă rubensiană: "nu există femei grase, ci doar vopsea puţină"! Demersul nostru mioritic încearcă să răspundă la întrebarea care ne-a fost transmisă din generaţie în generaţie: de ce iubim grasele?La sfârşitul săptămânii vom vedea unde ajungem...

Purcedem deci. Atestare documentară...

După cum arată figura alăturată, prima utilizare practică a grasei a avut loc în antichitate, doamna în cauză fiind elementul pe care s-a bazat Arhimede când a descoperit legea care-i poartă numele. Numele lui.

Potrivit acestuia, dacă scufundăm o grasă într-un fluid, aceasta va fi împinsă de fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de doamnă.

Tre să ţinem cont că grasa poate fi scufundată în lichide, gaze sau plasmă. Tre să ţinem cont şi de faptul că o putem scufunda pe burtă sau pe spate - aspect important pentru identificarea orificiilor asupra cărora forţa lui Arhimede îşi poate face simţită prezenţa. Forţa asta care, sincer, îmi pare din ce în ce mai şmecheră, permite plutirea vapoarelor şi a baloanelor. Şi a balenelor, mai ales vara, mai ales pe plajă. Adică, dacă vedeţi o doamnă (care în lupta cu kilele a pierdut la scor) întinsă pe nisipul fierbine, nu vă faceţi griji. Nu a eşuat. Pluteşte! Pe langă faptul că permite plutirea, forţa asta mai are o chestie atractivă pentru grase: dacă nu e suficientă pentru a provoca plutire, ea provoacă micşorarea greutăţii aparente a corpului... Adică e un fel de Axion, inamicul grăsimilor!

Grupul doamnelor cu haine mulate salută existenţa şi activitatea domnului Arhimede! Ura!

(va urma, că săptămâna-i lungă...)

Hot dog

Realităţi metafizice, partea a II-a...

Dacă ieri ne-am clătit gura cu senvişuri, azi mi se pare normal să abordăm aspectele metodologice ale consumului de hot-dog. Junk food deci exist!

Nu pierdem vremea cu amanunte neinteresante, ştiţi foarte bine cum arată, ştiţi despre ce e vorba. Acum să vedem sfatul medicului gastronom: "..."

... Pentru majoritatea covârşitoare a femeilor, servirea unui hot dog este culmea intimităţii, un act de încredere şi dăruire, un mod deosebit de gingaş şi direct de a-şi manifesta dorinţa pentru mâncare. Hot dog-ul oferă plăceri diferite atunci când este apăsat cu limba, lins, supt, sărutat sau luat între buze şi scuturat. Grijă la un amănunt: muşcatul! Hot dog-ul poate fi ronţăit, dar cu tandreţe... Cum fiecare hot dog are calităţi definitorii specifice trebuie văzut dacă sunt potrivite în cazul lui acţiunile intense sau delicate, dacă îi place să fie atins pe cap, la rădăcină sau pe toată lungimea sa. Gura nu este doar un orificiu de primire protocolară ci un organ viu, activ, care se poate comporta în cele mai diferite feluri. Savurarea unui hot dog presupune alternarea tehnicilor şi a poziţiilor de consum.

Poziţii de îngurgitare: poziţia 69, poziţia de stăpân, poziţia şarpe etc.

Dintre tehnici remarcăm:

- Deep Throat - presupune luarea hot dog-ului în gură pe toată adâncimea cavităţii bucale. Reuşita impune înclinarea capului pe spate astfel încât gura şi gâtul să formeze o linie cât mai dreaptă;

- Înghiţirea maionezei - nu, nu este o metaforă şi presupune exact ce se înţelege: înghiţirea maionezei! Nu îngraşă şi nu are nici un efect dăunător asupra sănătăţii...

Cam ăsta e mesajul specialistului.

Pentru delimitări conceptuale suplimentare puteti intra aici şi aici. Pentru ghidul de punere în aplicare intrati, vă rog, aici.

PS: ora de artă culinară de astăzi se adresează exclusiv femeilor.

Realităţi metafizice - part. I

This is not a bulşit, aşa ar zice Vlaicu-Vodă...

Astăzi, la rubrica educaţie cu lopata, avem un subiect de mare interes naţional şi internaţional. Pe locuri, fiţi gata, stop. Să nu ne repezim ca virgina la făcăleţ, că stricăm toată treaba... Să vorbim deci despre senviş, respectiv despre arta de a mânca un senviş...

Ca să poţi mânca un senviş în primul rând trebuie să-ţi placă. Altfel îl mănânci în scârbă şi, pe lângă faptul că strici povestea, s-ar putea să-ţi iasă bube. Apoi, indiferent de câtă foame îţi e, nu te arunca la senviş ca somalezul... Să mănânci un senviş e o artă şi un mod de viaţă! Câteva sfaturi:

- stabileşte-ţi o poziţie cât mai comodă;

- linge uşor marginile exterioare ale senvişului;

- fă-ţi uşor drum către interior; linge şi mângâie uşor;

- senvişul poate fi supt şi lins în acelaşi timp; îl apuci între buze, tragi puţin, îl laşi, apoi reiei.

- deschizătura senvişului e un loc minunat în care poţi să te joci. Pereţii interiori sunt minunaţi; plimbă-ţi limba prin zonă (foloseşte limba cu mişcări diferite - sus, jos, stânga, dreapta, în cercuri. Foloseşte partea dorsală a limbii, aceasta e foarte sensibilă şi mai moale decât partea superioară);

- poftă bună!

Un lucru bun de ştiut e acela că bărbaţii, pe lângă faptul că sunt înfometaţi din naştere, sunt predispuşi stimulării pe cale vizuală. Adică un senviş care se deschide şi permite privirii pătrunderea în cele mai calde secrete poate ridica interesul văzând cu ochii.

Senvişul nu ţine de foame. Adică poţi să-ţi bagi limbuţa în câte maioneze vrei, tot nu te saturi. Îţi trebuie si ceva serios, feluri principale de mancare, nu numai aperitive, servite constant.

Trebuie să reţinem totuşi că un senviş drăgălit e un senviş fericit!

Aveţi aici continuarea lecţiei de gastronomie şi alte detalii.

Luni

Săptămâna a început. Ceea ce e bine. Încă puţin şi se va termina, ceea ce e şi mai bine. Partea proastă e că se termină imediat luna august, deci şi anul. Şi când se termină anul ştiţi foarte bine ce se întâmplă... Începe cu H şi se termină cu ruşcă, lăudat fie-i numele!

Dar să nu ne stricăm sfârşitul de vară cu lucruri care miros a... levănţică sau a măr şi scorţişoară, să zicem. Pentru asta avem sfârşitul de an...

La început de săptămână, normal, NASA anunţă un nou atac extraterestru. ET s-a supărat pe noi şi ne atacă. Că cică suntem nesimţiţi şi mizerabili şi scuipăm şi aruncăm chiştoace pă jos şi ne doare sub coadă dă planetă, dă mediu şi dă Boc. Şi pentru asta vin să facă ei ordine pe-aici, pe la noi pe imaş. Da' cică nu ne extermină, că ET e mai deştept decât noi, e mai avansat şi paşte şi mentă, dă şmecher ce e. Motiv pentru care cică ar putea să ne extermine, că suntem o specie care ne facem singuri rău, nouă înşişi, deci pa. Adică, ca să înţelegem cu toţii, chiar şi ăia care şi-au luat Bac-ul, ET ne atacă sau nu şi ne extermină sau nu. Asta aşa, ca să putem sta liniştiţi. Sau nu.

Treaba asta cu atacul extraterestru nu-i lucru curat... Adică, pe acelaşi model, Bote e dosnic sau nu, la vizita lu' Papa în Madrid cetăţenii se bate sau nu, pensiile creşte sau nu, Bacul se ia sau nu, miercuri vor fi 35 de grade sau nu şi aşa mai departe sau nu. Găsim astfel în mesajul cercetătorilor de la NASA însăşi esenţa condiţiei umane. Sau nu.

Doamne-ajută-ne pe ei!

Teoria topless-ului

În timp ce unii îşi pierd vremea aiurea-n tramvai cu noi şi şi mai noi şi altele sau altele noi sau cele mai noi teorii ale conspiraţiei, alţii mai isteţi şi-o umplu cu, evident, ţâţe goale. Simplu, logic şi firesc, nu? Purtatul de ţâţe goale se numeşte în limbajul de specialitate topless. Teoria topless-ului nu e atât de simplă pe cât pare la prima vedere adică nu se rezumă la a da jos textila. Din punct de vedere textil, ţărişoara noastră se numără cică printre cele mai permisive şi mai destupate la minte ţări. La noi nu e ca la speriaţii aia de egipteni, tunisieni, turci sau mai ştiu eu ce încuiaţi. Ţara noastră e frumoasă şi tre să se vadă că e frumoasă. Să porţi sutien e ca şi cum ai ţine închis la Louvre! Adică ai opere de artă, capodopere, dar nu le vede nimeni... E păcat de la doamne doamne! Deşi motivaţiile oficiale ale topless-ului sunt multe, una singură se detaşează şi merită a fi luată în calcul: dimensiunea educativă a ţâţei goale! Trebuie să ştie toată lumea ce e acolo, sa nu aibă careva impresia că-s cocoaşe sau vreo malformaţie via Cernobîl. Trebuie să ne obişnuim de mici cu ce e frumos, tre să învăţăm să apreciem şi să iubim frumuseţea feminină în toată splendoarea ei. De la străbunii şi strămoşii noştri ne-a rămas acest învăţământ plin de înţelepciune: ţâţa e sfântă! Şi e adevărat. Pentru că dacă nu ştii să apreciezi o ţâţă, nu ştii să apreciezi nimic în viaţă!

Observăm aşadar că ţâţa constituie, alături de Mioriţa şi Ana lu' Manole, un pilon principal al dezvoltării spiritualităţii româneşti. Şi ne bucurăm că există litoralul românesc, această enciclopedie a tipologiei mamare.

In teoria topless-ului, alături de ţâţă şi sutien, tot în categoria concepte de bază, avem buca şi ochelarii. Bucile vin la pachet de câte două, cu o aţă de delimitare între ele, iar ochelarii vin cu lentile fumurii, pentru că ochii care nu se văd, se uită!

Sugerez pe acestă cale lu' nenea ministru al educaţiei să bage teoria topless-ului ca probă obligatorie la Bac. Că s-ar putea să fie surprins de capacităţile intelectuale ale tineretului din Rommania.

Toate drumurile duce la Sibiu!

Bun. Bine. Sa. Mai.

Adica bun, bine v-am gasit, sa ne traiti bine, mai bine ca ei. Deci, dupa cum ar zice dixit intelepciunea populara ancestrala romaneasca si nu numai, s-a dus pe penix linistea mea; s-a terminat vacanta! Adica, altfel formulat, ne apucam de scris, ca altceva n-avem de facut.

Vestea buna e ca mi-am luat Bac-ul, vestea proasta e ca n-a castigat Mihaela la Loto. Deci nu va uitati dupa Touaregi pe strada, ca tot peton sunt. Dar mandru nevoie mare!

Revenim la trebi importante. Partea buna la un concediu/vacanta e ca dupa ce se termina, tre sa te intorci. Iar intoarcerea asta face toti banii. Adica cui ii trebuie liniste, aer curat, apa si stat degeaba? Sa fim seriosi... 8 ore de munca, asa suna viitorul! Care de fapt is 9, poate si mai mult - ca sefului ii plac orele suplimentare, iar tu il placi pe sef si ca sa nu-i produci un atac de cord, iti plac si orele suplimentare. Mai ales cele neplatite. Na, deci concediul se termina, te intorci. Dar unde te intorci? Daca te intorci in Bucuresti sau Sibiu, cica e bine. Daca te intorci in alta parte cica ar trebui sa discuti serios cu Marcel pentru o reconfigurare de traseu.

Aveti aici un material explicativ, cu cifre, locuri, firme, numere si alte informatii aberante si inutile, ca sa nu pierd eu timpul cu prostii...

Astazi, la rubrica ce mai invatam din topuri inutile, discutam despre PIB per capita sau de ce sa ne masuram prosperitatea. Pentru definirea acestui indicator aveti Goagal help me. Pe mine ma intereseaza doar topurile care rezulta din ordonarea in trepte a acestui indicator, indice, sau ce va fi el, pentru ca ne face sa fim mandri ca sunteti sibieni. Avem, asadar, in 2010, pe judete, urmatoarea grila de start:

1. Bucuresti, 14.289 euro, PIB per capita

2. Sibiu, 6.412 euro

3. nu ne intereseaza, deci nu numim.

Deci stiti acum care e orasul in care e bine sa va cresteti copiii! Poftiti!

E totusi putin suspect ca in toata enumerarea aia de firme din articol nu e niciuna din Sibiu. Tot numa' de prin Bucuresti, Cluj, Timisoara... Pai parca Sibiul era pe locul 2?! De unde vin banii aici? Din activitati independente si drepturi de autor? Hmm, ceva pute in Transilvania... Si nici PIB per capita asta nu-mi pare lucru curat!

Tot pentru 2010, indicele asta creator de topuri plaseaza Romania pe un fruntas loc 69, in stransa competitie cu Bulgaria, bine plasata pe locul 70. In acelasi top mai gasim aruncate aleator:

- Botswana, locul 58, PIB per capita 14.784 euro

- Gabon, locul 55, 14.971 euro

- Trinidad Tobago, locul 43, 20.329 euro.

Asta asa, ca sa fie magaria cat un penix de cioban marginean...

Ce am invatat astazi? Azi am invatat ca cand venim din concediu ar fi bine sa-l rugam pe Marcel sa ne rataceasca putin prin Luxembourg, pe undeva, macar vreo 50 de ani...