Incheiem anul exact asa cum l-am inceput. Ametiti.
Tragem aer in piept, o ultima gura de 2010, executam o frantuzeasca eructation cu iz de sarmalute, ne facem o cruce mare, scuipam de 3 ori in san si ne bucuram ca a mai trecut un an. Ura!
Anul asta se termina cu Huidu in spital, dar in revenire, cu Hodorkovski in puscarie, castigator la puncte - inca 6 ani de hodina, pe Bianca o gasim in drum spre Bote, pe Bote nu-l gasim dar nici nu vrem sa-l cautam, pe copchilu minune il gasim in duet cu Delia, desi un duel ne-ar fi scapat de cel putin unul din ei, iar pe Axl Rose desemnat cel mai bun solist din istorie - din istoria statului Burundi, ca sa fim cacaciosi pana la capat.
2011 ne asteapta cu bratele deschise, pictat la ochi si mirosind a parfum second, exact ca o centurista, dar una de aia care ne fute de ne rupe. Vestile bune vin si vor tot veni. Pentru inceput se vor bucura Nety de la Pro si Mama Omida. De la 1 ianuarie ocupatiile de astrolog si prezicator vor deveni oficiale, desi sunt convins ca doamnele stiau deja, din stele, cafea sau mass-media. 2012 o va oficializa probabil pe cea de vrajitor, ca sa se bucure si bagheta lui Heri Poker si sa aiba si baietii din zona libera Dorobanti carte de munca. La multi ani!
Eu, personal, ma bucur si-atat. V-as dori pentru 2011 ce-mi doresc mie dar, din pacate pentru voi, Paula e numai una. V-as spune ca-mi pare rau, dar azi nu mint.
Sa ne reintalnim sanatosi! Hai Romania!
vineri, 31 decembrie 2010
miercuri, 29 decembrie 2010
Dileme...
Buna ziua. Dupa cum stiti, anul se apropie de final. Acum, la sfarsit de numaratoare, manat de curiozitate si ros de invidie, cu ochii in lacrimi si mintea incetosata de ganduri pornografice, m-am gandit sa-mi fac o bucurie. Prietenii s-au gandit sa-mi raspunda pe masura. Rezultatul: dezamagire maxima. Maxima! Adica anunt cu mandrie ca-s nascut pe 29 decembrie si ghiciti ce patesc... Da, da, exact ca Rodicuta, cea mai urata fetita din clasa... Nimic! Din 159 de preteni feisbucaristi, doar 10 si-au maltratat tastaturile cat sa-mi scrie o amarata de urare. Frumos va sade... Bravo mai!
Adevarul e ca n-are nici o treba baba cu mitraliera. Sfarsitul de an se refera la altceva, nu la urari de La multi ani! In perioada asta nu ne intereseaza decat porcariile... Da, si alea pe baza de tocatura, ce se pot servi cu unul, doua, trei, fara numar... pahare de vin. Ca doar se apropie anul nou, 'zda ma-si de treaba! Si ca sa nu ne prinda evenimentul cu pantalonii in vine si mirosind a scortisoara, toata lumea intra in priza, fiecare cu motivele lui. Ce isi fac de lucru postasii, pompierii si inspectorii OPC nu comentez, ca e oameni seriosi si nu-si pierde ei vremea cu prostii. Dar ia ghiciti ce fac datatorii de amenzi. Nu, nu aia de la Tursib, ceilalti, homosexualii aia mici si-albastri, vorba cantecului... Pai militienii nostri dragi, ca in fiecare an, se iau de par cu vanzatorii de pocnitori. Pentru siguranta si increderea noastra! Ca cica am fi pe primul loc in Europa la incidente provocate de pocnitori. In 2005, de exemplu, doi oameni au murit si 500 au fost grav raniti. Un adevarat masacru! Vigilenta fluierasilor pare deci pe deplin justificata. Salutam in acest sens organele din Botosani care, dupa cum am mai spus si-n alte dati, au identificat, prins si amendat singura petarda din batatura. De doua ori. Eficienta 100%. Respect! Deci avem acum lege care interzice comercializarea petardelor. O asteptam si pe cea care va legaliza folosirea pocnitorilor, evident in spatii special amenajate, respectand anumite standarde de santate si igiena personala. Gurile rele zic ca, in momentul de fata, am avea peste 7 tone de pocnitori. Pai si ce, e mult? Si un copil de clasa a II-a si-ar da seama ca nu e mult deloc... Calculul e simplu: considerand ca masa medie a unei pocnitori e 50 kg (desi unele au cam scapat la troaca si-s mai basoldine), avem cca 140 de bucati (pocnitori) la nivel national, cam 3,33 buc./judet, incluzand si Bucurestiul in aceasta numaratoare. Adica o pocnitoare la aprox. 150.000 de cetateni. Ceea ce, sa recunoastem, nu e mult deloc. Trecand peste dorinta evidenta de a emigra dintr-un astfel de mediu neprietenos, intrebarea de baza inca ma sacaie... Dar restul, doamna, restul unde sunt? Ca fara pocnitori viata e pustiu...
Adevarul e ca n-are nici o treba baba cu mitraliera. Sfarsitul de an se refera la altceva, nu la urari de La multi ani! In perioada asta nu ne intereseaza decat porcariile... Da, si alea pe baza de tocatura, ce se pot servi cu unul, doua, trei, fara numar... pahare de vin. Ca doar se apropie anul nou, 'zda ma-si de treaba! Si ca sa nu ne prinda evenimentul cu pantalonii in vine si mirosind a scortisoara, toata lumea intra in priza, fiecare cu motivele lui. Ce isi fac de lucru postasii, pompierii si inspectorii OPC nu comentez, ca e oameni seriosi si nu-si pierde ei vremea cu prostii. Dar ia ghiciti ce fac datatorii de amenzi. Nu, nu aia de la Tursib, ceilalti, homosexualii aia mici si-albastri, vorba cantecului... Pai militienii nostri dragi, ca in fiecare an, se iau de par cu vanzatorii de pocnitori. Pentru siguranta si increderea noastra! Ca cica am fi pe primul loc in Europa la incidente provocate de pocnitori. In 2005, de exemplu, doi oameni au murit si 500 au fost grav raniti. Un adevarat masacru! Vigilenta fluierasilor pare deci pe deplin justificata. Salutam in acest sens organele din Botosani care, dupa cum am mai spus si-n alte dati, au identificat, prins si amendat singura petarda din batatura. De doua ori. Eficienta 100%. Respect! Deci avem acum lege care interzice comercializarea petardelor. O asteptam si pe cea care va legaliza folosirea pocnitorilor, evident in spatii special amenajate, respectand anumite standarde de santate si igiena personala. Gurile rele zic ca, in momentul de fata, am avea peste 7 tone de pocnitori. Pai si ce, e mult? Si un copil de clasa a II-a si-ar da seama ca nu e mult deloc... Calculul e simplu: considerand ca masa medie a unei pocnitori e 50 kg (desi unele au cam scapat la troaca si-s mai basoldine), avem cca 140 de bucati (pocnitori) la nivel national, cam 3,33 buc./judet, incluzand si Bucurestiul in aceasta numaratoare. Adica o pocnitoare la aprox. 150.000 de cetateni. Ceea ce, sa recunoastem, nu e mult deloc. Trecand peste dorinta evidenta de a emigra dintr-un astfel de mediu neprietenos, intrebarea de baza inca ma sacaie... Dar restul, doamna, restul unde sunt? Ca fara pocnitori viata e pustiu...
luni, 27 decembrie 2010
Reteta Pastorel
... sau cum sa fac sa va plictisesc si in perioada sarbatorilor!
Nu stiu cine e Pastorel si nici macar de ce. SSau cand... Important e ca exista si ca ne va prezenta in continuare reteta care-i poarta numele. Sau invers. Avem nevoie de ingrediente. Pentru inceput luam niste foi de ceva pe care le oparim. Procuram apoi niste carnita, preferabil de bou si porc ("cand vom alunga oare vaca din bucatarie?" Auzi la asta... Si cica eu is porc...) Carnea se taie in bucati mici si se trece prin masina (de tocat, nu prin taietoarea de castraveti!). De doua ori. Se adauga apoi, cu dragoste, un miez de paine muiat in lapte, sare, piper, putina ceapa taiata foarte marunt si prajita in unt, putina verdeata tocata marunt (patrunjel si marar) si doua oua bine batute. De jos in sus, cu gesturi tandruale, circular, in sens invers trigonometric. Cu amestecatura asta se invelesc sarmalele, ca despre ele e vorba, evident. Le punem la foc, in zeama de ce vrem noi, bors, vin sau zeama de carne. Asteptam sa fiarba, le luam de pe foc si le ducem in beci. Nu stiu exact de ce, dar daca asa se face, asa se face... A doua zi se toarna peste sarmale o sticla de Cotnar vechi in care s-a diluat o buna cantitate de bulion italienesc (ca amu' avem de unde!) si se pune vasul in cuptor, sa fiarba mocnit si sa se rumeneasca putin. Pofta buna deci si doamne-ajuta... Dar cum ar veni, tocatura asta e ceasul rau, blestemul romanului de sarbatori. Pastorel e un fel de anti-Craciun, un Hrusca cu iz de Fuego inecat in Banica. Ca doar o data e Craciunul! Adica cum ar veni, nu vrem sa ne fie rau dar facem tot ce putem sa ajungem la spital! Deci, razbunarea decedatului, episodul fantoma, varianta 1.2 reloaded: 24-27 decembrie, serviciul de ambulanta Bucuresti-Ilfov, 2593 solicitari dintre care 1463 urgente medicale (restul au fost sesizari cu privire la eclipsa lunara, depasirea limitei de viteza la 100 de metri bicicleta-liber valsat, urari de sanatate indelungata pentru Boc si concursurile deja consacrate: Stii si castigi cu Madalina Manole si Furadan-forte si Feriti-va de pilotii lui Bote, cu Bote Mic in rolul de datator de amenzi legale in Radesti). Dintre cele 1.463 de cazuri de urgenţă, 382 au fost pentru probleme Pastorele (sarmale + vin = love + coma alcoolica), 11 pentru accidente, 46 pentru persoane cazute în strada (baba + gheata = buba), 49 cazuri de coma (cozonac+ sarmale = balta + mizerie), 26 de depresii severe (Mos Craciun nu exista!!!) dintre care 5 cu halucinaţii (Ba exista, ca l-am vazt io. Ca si-a dat drumu' pe horn!), 18 cazuri olimpiada etnobiologie, restul pensionari care vroiau si ei o masa... Ai dracu' simulanti...
Era firesc sa se ajunga si-aici... Deci, care este si cum ar veni, imi pare rau sa fiu tocmai eu cel care va da vestile proaste si chiar cu foarte putin dupa marea sarbatoare. Dar cineva tot trebuia sa le zica... Va asteptati sa zic ca nu exista Mos Craciun, stiu, si ca totul e o inventie, o dezinformare wikileaks, dar nu fac eu glume de astea de ostas fara grad! Despre altceva e vorba... Ramona Lazurean a plecat de la matinalul de dimineata!!! Ooo, da, stiu, stiu, e aproape imposibil de crezut dar cateodata viata poate fi foarte cruda, cu tot cu reteta Pastorel, stropita cu lacrimi de Cotnar si invelita in foi de varza, cu cantece de colinde si hruscogonie... Si fiindca noi (eu si Tudor, prietenul meu imaginar) credem in magia sarbatorilor, ne manifestam oficial dorinta de a o vedea pe personaja la un matinal de seara, daca ala de dimineata i-a afecta Chi Kung-ul... Cum vestile proaste vin ca elevii la fumat in pauza mare, adica in turma, s-a mai intamplat ceva. Bogdan Vladau s-a apucat de cantat!... Nu-i asa? Exact asta a fost si prima noastra reactie...
Dar nu, nu noutati de astea de duminica seara vroiam sa va impartasesc. Ca pentru astea aveti televizoare, o aveti pe Mihaela, pe Andreea si pe Mihaela contraatatu...
Azi e ziua lui Zoli. Zoltan. Nu-i asa ca-i tare? Deci, ungur drag, La multi ani! Din nou. Multi, multi ani, cu insanatosire si sanatate. Cat sa fii mereu langa fetele tale!
Nu stiu cine e Pastorel si nici macar de ce. SSau cand... Important e ca exista si ca ne va prezenta in continuare reteta care-i poarta numele. Sau invers. Avem nevoie de ingrediente. Pentru inceput luam niste foi de ceva pe care le oparim. Procuram apoi niste carnita, preferabil de bou si porc ("cand vom alunga oare vaca din bucatarie?" Auzi la asta... Si cica eu is porc...) Carnea se taie in bucati mici si se trece prin masina (de tocat, nu prin taietoarea de castraveti!). De doua ori. Se adauga apoi, cu dragoste, un miez de paine muiat in lapte, sare, piper, putina ceapa taiata foarte marunt si prajita in unt, putina verdeata tocata marunt (patrunjel si marar) si doua oua bine batute. De jos in sus, cu gesturi tandruale, circular, in sens invers trigonometric. Cu amestecatura asta se invelesc sarmalele, ca despre ele e vorba, evident. Le punem la foc, in zeama de ce vrem noi, bors, vin sau zeama de carne. Asteptam sa fiarba, le luam de pe foc si le ducem in beci. Nu stiu exact de ce, dar daca asa se face, asa se face... A doua zi se toarna peste sarmale o sticla de Cotnar vechi in care s-a diluat o buna cantitate de bulion italienesc (ca amu' avem de unde!) si se pune vasul in cuptor, sa fiarba mocnit si sa se rumeneasca putin. Pofta buna deci si doamne-ajuta... Dar cum ar veni, tocatura asta e ceasul rau, blestemul romanului de sarbatori. Pastorel e un fel de anti-Craciun, un Hrusca cu iz de Fuego inecat in Banica. Ca doar o data e Craciunul! Adica cum ar veni, nu vrem sa ne fie rau dar facem tot ce putem sa ajungem la spital! Deci, razbunarea decedatului, episodul fantoma, varianta 1.2 reloaded: 24-27 decembrie, serviciul de ambulanta Bucuresti-Ilfov, 2593 solicitari dintre care 1463 urgente medicale (restul au fost sesizari cu privire la eclipsa lunara, depasirea limitei de viteza la 100 de metri bicicleta-liber valsat, urari de sanatate indelungata pentru Boc si concursurile deja consacrate: Stii si castigi cu Madalina Manole si Furadan-forte si Feriti-va de pilotii lui Bote, cu Bote Mic in rolul de datator de amenzi legale in Radesti). Dintre cele 1.463 de cazuri de urgenţă, 382 au fost pentru probleme Pastorele (sarmale + vin = love + coma alcoolica), 11 pentru accidente, 46 pentru persoane cazute în strada (baba + gheata = buba), 49 cazuri de coma (cozonac+ sarmale = balta + mizerie), 26 de depresii severe (Mos Craciun nu exista!!!) dintre care 5 cu halucinaţii (Ba exista, ca l-am vazt io. Ca si-a dat drumu' pe horn!), 18 cazuri olimpiada etnobiologie, restul pensionari care vroiau si ei o masa... Ai dracu' simulanti...
Era firesc sa se ajunga si-aici... Deci, care este si cum ar veni, imi pare rau sa fiu tocmai eu cel care va da vestile proaste si chiar cu foarte putin dupa marea sarbatoare. Dar cineva tot trebuia sa le zica... Va asteptati sa zic ca nu exista Mos Craciun, stiu, si ca totul e o inventie, o dezinformare wikileaks, dar nu fac eu glume de astea de ostas fara grad! Despre altceva e vorba... Ramona Lazurean a plecat de la matinalul de dimineata!!! Ooo, da, stiu, stiu, e aproape imposibil de crezut dar cateodata viata poate fi foarte cruda, cu tot cu reteta Pastorel, stropita cu lacrimi de Cotnar si invelita in foi de varza, cu cantece de colinde si hruscogonie... Si fiindca noi (eu si Tudor, prietenul meu imaginar) credem in magia sarbatorilor, ne manifestam oficial dorinta de a o vedea pe personaja la un matinal de seara, daca ala de dimineata i-a afecta Chi Kung-ul... Cum vestile proaste vin ca elevii la fumat in pauza mare, adica in turma, s-a mai intamplat ceva. Bogdan Vladau s-a apucat de cantat!... Nu-i asa? Exact asta a fost si prima noastra reactie...
Dar nu, nu noutati de astea de duminica seara vroiam sa va impartasesc. Ca pentru astea aveti televizoare, o aveti pe Mihaela, pe Andreea si pe Mihaela contraatatu...
Azi e ziua lui Zoli. Zoltan. Nu-i asa ca-i tare? Deci, ungur drag, La multi ani! Din nou. Multi, multi ani, cu insanatosire si sanatate. Cat sa fii mereu langa fetele tale!
miercuri, 22 decembrie 2010
Cum de m-am facut eu baiat cuminte
Probabil asa a descoperit Newton marul si tot asa a gasit si Columb India...
Ce faci cand te plictisesti? Pai iti poti lua gandul de la Nobel ca de descoperit s-au cam descoperit toate iar in materie de chiloti, politia e cu noi. Mai raman cateva variante... Ai putea sa iei o carte in brate si sa te prefaci ca lecturezi. Plictisitor. Cu atat mai mult cu cat limba romana e a dracu' de saraca in expresii iar de Sotron ne-am saturat... Ai putea sa asculti muzica. Hrusca, Fuego, Bambi, Alba ca Zapata sau orice alti clasici de astia de au legatura cu Ignatul... Enervant. Ca de cand 3 Sud Este s-au despartit, parca nici Craciunul nu mai e ce-a fost. Cum de Homo alone si Masca suntem satui ca de sarmale cu cola iar Antichrist-ul nu e in spiritul sarbatorii ce urmeaza sa treaca imediat dupa ce vine, nici varianta filmelor nu pare satisfacatoare. Ai putea incerca sa te dai cu capul de un perete, sa te imbraci in plastic si sa te crezi, vaginal, Bianca Dragusanu. Adica sa fii dat in 'zda ma-ti, vorba lucratorului agricol roman. Sau ai putea sa-ti faci prietena dar, tinand cont de faptul ca ea de la inceput nu te place si are si glezna groasa, mai bine stai linistit. Ca nu stii ce caine iti rupe pantalonii... Si, dupa vorba cantecului, buna-i berea, nu-i ca vinul da' nici laba ca vaccinul (asta ca sa nu scoateti limba la mine ca-s vulgar inainte de sarbatori), te vezi nevoit sa gasesti altceva!
Tot batut de gandurile astea primavaratice de maretie si supliciu canin (stai in fund, te lingi in...), chinuindu-ma sa fac o cruce cu limba pe bolta palatina ca sa ma fereasca zanele de vraji, blesteme si descantece, am zis sa ies putin la aer, afara, ca si-asa-s atat de alb de crede lumea ca-s fotosensibil (fazele alea ca cica cum ca as cumpara fier vechi sunt doar rautati). Si asa a reaparut in peisaj Romania pitoreasca. Pentru cei care nu stiu, Romania e tarisoara aia in care se afla Ardealul. Pentru cei care nu stiu, Ardealul e o denumire generica data unui teritoriu pe care ungurii nu-l vor avea niciodata. Asta ca paranteza. Ei, am pornit deci si eu, ca razesul, la pas prin Ardealul romanesc, ca cica am voie... Punctul de plecare: Sibiul. Pentru cei care nu stiu, Sibiul e un orasel situat la 17 km de Orlat si la 53 km de batul indicator al miezului de tara. Cum nu m-am putut hotari in ce parte sa ma duc, m-am dus spre amandoua... Frumoasa tara-avem! N-are rost sa va povestesc cum am iesit din Sibiu, pentru prima oara cu Paula, cum am trecut pentru prima oara peste noua bucata de A1, cu Paula, cum am urcat pentru prima oara Dealul Daii, trecand apoi pe rand pe langa Rosia, Cornatel, Hosman, Fofeldea, Marpod, Tichindeal (evident, tot cu Paula), cu creasta Fagarasului strajuindu-ne... Ascultam "Place to be" iar dealurile Vaii Hartibaciului, acoperite de zapada, alunecau timid, tinandu-se de mana, pe langa noi. Daca as fi ridicat ochii catre cer sunt convins ca, in miezul zilei, as fi vazut bolta plina de stele... Iar cand am intrat pentru prima oara cu Paula in Sibiu... O minune, un miracol, o desfatare a simturilor, o explozie a preafrumosului! N-are rost sa mai insist, ca cuvintele sunt insuficiente... Stau si ma gandesc daca sufletul meu, des chinuit, va mai putea suporta si frumusetea drumului la Balea! Va trebui s-o faca!
Nu mai stiu ce vroiam sa va comunic, ca m-am pierdut sub vraja si frumusetea distinsului personaj al carei nume nu vreau sa-l divulg. Si m-am si facut baiat cuminte acu, inainte de eveniment. Drept pentru care va urez un Craciun cel putin la fel de fericit ca al meu. Nu stiu exact de ce fericit si nu frumos, dar daca asa se ureaza, asa se ureaza. Ca doar nu m-oi trezi acu sa fac ca calu in lanul de kanab...
(Cica ar fi doua semne de intrebare in titlu dar, din graba, cred ca am uitat sa le pun...)
Ce faci cand te plictisesti? Pai iti poti lua gandul de la Nobel ca de descoperit s-au cam descoperit toate iar in materie de chiloti, politia e cu noi. Mai raman cateva variante... Ai putea sa iei o carte in brate si sa te prefaci ca lecturezi. Plictisitor. Cu atat mai mult cu cat limba romana e a dracu' de saraca in expresii iar de Sotron ne-am saturat... Ai putea sa asculti muzica. Hrusca, Fuego, Bambi, Alba ca Zapata sau orice alti clasici de astia de au legatura cu Ignatul... Enervant. Ca de cand 3 Sud Este s-au despartit, parca nici Craciunul nu mai e ce-a fost. Cum de Homo alone si Masca suntem satui ca de sarmale cu cola iar Antichrist-ul nu e in spiritul sarbatorii ce urmeaza sa treaca imediat dupa ce vine, nici varianta filmelor nu pare satisfacatoare. Ai putea incerca sa te dai cu capul de un perete, sa te imbraci in plastic si sa te crezi, vaginal, Bianca Dragusanu. Adica sa fii dat in 'zda ma-ti, vorba lucratorului agricol roman. Sau ai putea sa-ti faci prietena dar, tinand cont de faptul ca ea de la inceput nu te place si are si glezna groasa, mai bine stai linistit. Ca nu stii ce caine iti rupe pantalonii... Si, dupa vorba cantecului, buna-i berea, nu-i ca vinul da' nici laba ca vaccinul (asta ca sa nu scoateti limba la mine ca-s vulgar inainte de sarbatori), te vezi nevoit sa gasesti altceva!
Tot batut de gandurile astea primavaratice de maretie si supliciu canin (stai in fund, te lingi in...), chinuindu-ma sa fac o cruce cu limba pe bolta palatina ca sa ma fereasca zanele de vraji, blesteme si descantece, am zis sa ies putin la aer, afara, ca si-asa-s atat de alb de crede lumea ca-s fotosensibil (fazele alea ca cica cum ca as cumpara fier vechi sunt doar rautati). Si asa a reaparut in peisaj Romania pitoreasca. Pentru cei care nu stiu, Romania e tarisoara aia in care se afla Ardealul. Pentru cei care nu stiu, Ardealul e o denumire generica data unui teritoriu pe care ungurii nu-l vor avea niciodata. Asta ca paranteza. Ei, am pornit deci si eu, ca razesul, la pas prin Ardealul romanesc, ca cica am voie... Punctul de plecare: Sibiul. Pentru cei care nu stiu, Sibiul e un orasel situat la 17 km de Orlat si la 53 km de batul indicator al miezului de tara. Cum nu m-am putut hotari in ce parte sa ma duc, m-am dus spre amandoua... Frumoasa tara-avem! N-are rost sa va povestesc cum am iesit din Sibiu, pentru prima oara cu Paula, cum am trecut pentru prima oara peste noua bucata de A1, cu Paula, cum am urcat pentru prima oara Dealul Daii, trecand apoi pe rand pe langa Rosia, Cornatel, Hosman, Fofeldea, Marpod, Tichindeal (evident, tot cu Paula), cu creasta Fagarasului strajuindu-ne... Ascultam "Place to be" iar dealurile Vaii Hartibaciului, acoperite de zapada, alunecau timid, tinandu-se de mana, pe langa noi. Daca as fi ridicat ochii catre cer sunt convins ca, in miezul zilei, as fi vazut bolta plina de stele... Iar cand am intrat pentru prima oara cu Paula in Sibiu... O minune, un miracol, o desfatare a simturilor, o explozie a preafrumosului! N-are rost sa mai insist, ca cuvintele sunt insuficiente... Stau si ma gandesc daca sufletul meu, des chinuit, va mai putea suporta si frumusetea drumului la Balea! Va trebui s-o faca!
Nu mai stiu ce vroiam sa va comunic, ca m-am pierdut sub vraja si frumusetea distinsului personaj al carei nume nu vreau sa-l divulg. Si m-am si facut baiat cuminte acu, inainte de eveniment. Drept pentru care va urez un Craciun cel putin la fel de fericit ca al meu. Nu stiu exact de ce fericit si nu frumos, dar daca asa se ureaza, asa se ureaza. Ca doar nu m-oi trezi acu sa fac ca calu in lanul de kanab...
(Cica ar fi doua semne de intrebare in titlu dar, din graba, cred ca am uitat sa le pun...)
marți, 21 decembrie 2010
De ce iubim femeile
De ce le iubeste Cartarescu, stim, ca a avut omu' grija sa explice intr-o carte intreaga de ce... Ii pare totusi rau ca n-a facut sex in trei, dupa cum singur a marturisit, cu ochii in lacrimi si regretul cat palosul lui Stefan. De ce le iubeste Tuca, stim, sau daca nu stim ii putem cauta editorialul din Jurnalul National, 8 martie, dintr-un an cand raposatul era inca in viata. De ce le iubeste Bote stim, ca a zis-o cu gurita lui, desi baietii de la Catavencu inca se indoiesc de orientarile lui sexuale si, cica, pana nu-l vad cu dansa-ntr-insa nu se lasa convinsi... (o paranteza, inofensiva... dupa o rasfoiala aleatorie a cartii lui Cartarescu ajungem la concluzia ca ca si in cazul lui Bote, 60% dintre femei sunt barbati! cel putin!). Daca inca mai aveti dubii de ce iubim femeile, da-ti search pe goagal. Goagalu' tot timpul ne ajuta, e prietenul nostru cel mai bun... De ce iubesc eu femile? Pai sa vedem...
- pentru ca merita (dar tot de asta nu le iubesc)
- pentru ca-s frumoase, unele (despre alea ne-frumoase nu discutam, ca pe ele nu le iubeste nici parintii lor)
- pentru ca toate se marita, dar niciuna cu mine
- pentru ca niciodata nu stii daca e una singura sau sunt mai multe
- pentru ca nu ma streseaza cu telefoanele
- pentru ca tot timpul le stiu numele (nu fac gafe de genul sa zic in loc de Ioana, Paula)
- pentru ca nu ma plictisesc niciodata
- pentru ca dorm mult si iubesc duminicile in pat
- pentru ca citesc mult (ele, nu eu)
- pentru ca le place sa-mi faca cadouri
- pentru ca are ochii mari si negri si e foarte frumoasa
- pentru ca asculta The Cat Empire de dinainte de a fi auzit eu de ei
- pentru ca a crezut tot timpul in mine, tot timpul mai mult decat am crezut eu
- pentru ca are nume de mama de fiu de tata
- pentru ca ar putea face cariera in modeling si ar ramane la fel de modeste
- pentru ca le place muzica buna, literatura sud-americana, tango-ul si mancarea chinezeasca
- pentru ca nu mint (ele, nu eu)
- pentru ca m-a facut sa ma las de fumat, m-a facut sa-mi dau jos barba si sa-mi las parul sa creasca
- pentru ca m-a facut sa ma indragostesc pentru ultima oara
- pentru ca as putea sa scriu doua zile despre ele fara sa ma plictisesc.
Dar as plictisi pe altii. Motiv pentru care stolul de pasarele care imi survoleaza capul ma sfatuieste sa ma opresc. Inchei apoteotic citandu-l pe Cervantes: "Toate femeile sunt bune … bune de nimic sau bune la ceva!" Probabil de aia le iubim!
- pentru ca merita (dar tot de asta nu le iubesc)
- pentru ca-s frumoase, unele (despre alea ne-frumoase nu discutam, ca pe ele nu le iubeste nici parintii lor)
- pentru ca toate se marita, dar niciuna cu mine
- pentru ca niciodata nu stii daca e una singura sau sunt mai multe
- pentru ca nu ma streseaza cu telefoanele
- pentru ca tot timpul le stiu numele (nu fac gafe de genul sa zic in loc de Ioana, Paula)
- pentru ca nu ma plictisesc niciodata
- pentru ca dorm mult si iubesc duminicile in pat
- pentru ca citesc mult (ele, nu eu)
- pentru ca le place sa-mi faca cadouri
- pentru ca are ochii mari si negri si e foarte frumoasa
- pentru ca asculta The Cat Empire de dinainte de a fi auzit eu de ei
- pentru ca a crezut tot timpul in mine, tot timpul mai mult decat am crezut eu
- pentru ca are nume de mama de fiu de tata
- pentru ca ar putea face cariera in modeling si ar ramane la fel de modeste
- pentru ca le place muzica buna, literatura sud-americana, tango-ul si mancarea chinezeasca
- pentru ca nu mint (ele, nu eu)
- pentru ca m-a facut sa ma las de fumat, m-a facut sa-mi dau jos barba si sa-mi las parul sa creasca
- pentru ca m-a facut sa ma indragostesc pentru ultima oara
- pentru ca as putea sa scriu doua zile despre ele fara sa ma plictisesc.
Dar as plictisi pe altii. Motiv pentru care stolul de pasarele care imi survoleaza capul ma sfatuieste sa ma opresc. Inchei apoteotic citandu-l pe Cervantes: "Toate femeile sunt bune … bune de nimic sau bune la ceva!" Probabil de aia le iubim!
miercuri, 15 decembrie 2010
Onomatopeea Stacie!
Am internet, deci exist! Deci da! Si daca tot am net, ce-ar fi sa dau putin cu batu-n balta? Numa asa, sa vad cum ma stropesc... Adica tanar sunt, frumos sunt, perspective am, lucrez la ambasada, am vila la munte, doua masini in garaj, vreo cateva multe sute de mii de euro in cont(uri) si sunt bine inzestrat atat fizic cat si intelectual de catre bunul domn dumnezeu... De ce nu m-as peria putin pe net? Ca si-asa nu poate verifica nimeni! Si ma simt coplesit de un asa elan oltenesc cand ma gandesc la cat de bun sunt de-mi vine sa urlu; dar ma abtin, ca urla altii mai bine decat mine. Asta in primul rand. In al doilea rand ma abtin pentru ca-s demoralizat, trist, abatut si pleostit din cauza ignorantilor care ne popoleaza planeta. Domnu' Solcanu afirma transant si co-rect, cum ii sta bine unui homo erectus: "Eu sunt homosexual, nu vreau sa fiu homoafectiv" si, surpriza, nimeni nu comenteaza. Deschid o pagina la intamplare (pe net, evident, ca doar de asta-l am): "Kenyans' indictment is sought in vote violence"... Aaaa? Deschid alta: "Senate spending bill is loaded with earmarks"... Hai ma!!! Cred ca a innebunit lupu'! Ii dau doua F5-uri dupa ureche, sa-si revina, si merg mai departe. "Banlieues: 43% des hommes jeunes au chomage"... Da' bine ca sunteti voi destepti! Hai sa va dau eu un citat dintr-un clasic (din pacate) inca in viata: "Iti trebuie o tara de voce, o tara de talent si o tara de noroc. Francezii au gasit ca am o voce cu onomatopee. S-ar intelege prin asta ca incit spiritele, ca scot dracul din vagauna. Sunt asa, ca indienii, care canta cand vor sa vina ploaia. Iar rromii au ceva origini indiene. Ma simt foarte patriot, chiar daca sunt de etnie rroma". Sa mori tu?! Deci menestrelul nostru nu e tigan, cum nici Solcanu-san nu e dosnic. Treaba lor... Pentru cei care inca n-au apucat sa-l studieze pe Creanga la scoala de corectie, dansuri si bune maniere, fac cateva precizari. Conceptuale. Unii neaveniti spun ca onomatopeele sunt cuvinte care, prin elementele lor sonore, imita cu aproximatie sunete sau zgomote. Ar fi redate astfel anumite sunete scoase de animale (cra-cra, cotcodac, beeee, muuu), zgomote (boc, poc, zdrang) sau anumite manifestari sonore (aproape)umane nearticulate (ha-ha, hmm, ptiu si manelele in general). Ca sa nu par cel mai prost din curtea scolii, supun spre studiu grupului de cercetatori de la Lungesti-Maciuca urmatoarea dilema etno-folclorica: la ce se refera onomatopeea Stacie?
luni, 13 decembrie 2010
Pohta lui voda!
Mi s-a cam luat de Mos Craciun... Si mi s-a cam luat si de spiritul sarbatorilor, si de cadoul de anul asta. Deci mosule, prietene, ia-ti cadoul si indeasa-ti-l frumos dar cu simt de raspundere in anus, ca sa nu zic cur, ca cica suna prea vulgar si-mi face lumea observatie. Tot aburindu-ma singur cu legende, snoave si tot felul de povesti aiurea despre Craciun, am pierdut din vedere esentialul: Catalin Botezatu, acest cel mai cel dintre mai cei de la mult mai cel, si-a lansat cartea. Trei vieti. Pedeapsa. Primul volum despre viata distinsului doamne, dintr-o serie de 3. De ce? Nu ne ajungea Craciunul cu Hrusca? Trebuia sa ne mai chinuie acum si creatorul de piloti? De 3 ori? Ii indicam fostului puscarias traiectoria pe care i-am desenat-o si lui Mos Craciun: isi poate lua cartea si, cu talent, sa si-o indese acolo unde-i place mai mult. In buzunarul de la piept.
Imi cer scuze cu aceasta ocazie fata de vecinii de la nord prin nord-est. Nu i-am uitat. Se pare ca nici ei pe noi... Grupul lor de cercetatori, vadit sub influenta etnobotanicelor pe care tocmai le studiaza, anunta victorios sfarsitul de an si o noua ierarhie (nu va zic unde, va las sa ghiciti singuri). In ordinea numerelor de pe piloti si a punctajelor obtinute in urma sondarii opiniei publice avem urmatorul top al increderii si incredibilitatii: 1. Politie, 10%; 2. Jandarmerie, 5,14%; 3. Primar, 29,14%; 4. Viceprimar, 8,29%; 5. Biserica, 19,43%; 6. Justitie, 2,29%; 7. Altii, 17,43%; 8. nu ma intereseaza, 8,28%. Un top corect. Care este. Deci. La altii, oamenii s-au referit probabil la domnu Dan, Dani, Mihaela Radulescu, Mihaela Tatu, Mihaela Runceanu, Mihaela van der Schaar, Andreea si Andrei, Andreea si Stefan, Romica si Cornel. Nu stim exact daca cele 19 procente ale bisericii se impart in mod egal intre sfintii desenati pe pereti, patriarh, papa si Michael Jackson, da' oricum nu conteaza. Marile absente ale topului sunt Mos Craciun(aka Mos Berila - a se citi cu G), Isus, ET si Elodia. Dar ii gasiti pe feisbuc.
Si tot pe feisbuc il puteti gasi si pe Issei Sagawa. Cum adica cine e? E un fel de cuisinier, un chef, un Hanaya Yohei de la mama lui de-acasa. Pai cum e Bote in lumea pilotilor asa e Issei in lumea canibalilor. Za best from za best. Domnu asta si-a mancat o colega. Cum adica de ce? Pentru ca era prea frumoasa, logic. Cu ce fel de garnitura? Neinteresant, ce intrebare e asta? Important e ca omul scrie acum scenarii de film in Japonia. Nici nu vreau sa ma gandesc ce filme, dar mai mult ca sigur sunt filme pentru copii... Adica e logic ca Mos Craciun sa manance iepurasul de Paste cu masline si smantana, Alba ca Zapada piticii cu sos gorgonzola iar Scufita Rosie o ciulama de lup cu miere si ghimbir...
E o iarna dificila. Nu-mi ramane decat sa ma abandonez metafizic abisului si, tot ca Chirila, sa perorez paradigmatic: "Sunt ocupat. Te sun eu mai tarziu."
Imi cer scuze cu aceasta ocazie fata de vecinii de la nord prin nord-est. Nu i-am uitat. Se pare ca nici ei pe noi... Grupul lor de cercetatori, vadit sub influenta etnobotanicelor pe care tocmai le studiaza, anunta victorios sfarsitul de an si o noua ierarhie (nu va zic unde, va las sa ghiciti singuri). In ordinea numerelor de pe piloti si a punctajelor obtinute in urma sondarii opiniei publice avem urmatorul top al increderii si incredibilitatii: 1. Politie, 10%; 2. Jandarmerie, 5,14%; 3. Primar, 29,14%; 4. Viceprimar, 8,29%; 5. Biserica, 19,43%; 6. Justitie, 2,29%; 7. Altii, 17,43%; 8. nu ma intereseaza, 8,28%. Un top corect. Care este. Deci. La altii, oamenii s-au referit probabil la domnu Dan, Dani, Mihaela Radulescu, Mihaela Tatu, Mihaela Runceanu, Mihaela van der Schaar, Andreea si Andrei, Andreea si Stefan, Romica si Cornel. Nu stim exact daca cele 19 procente ale bisericii se impart in mod egal intre sfintii desenati pe pereti, patriarh, papa si Michael Jackson, da' oricum nu conteaza. Marile absente ale topului sunt Mos Craciun(aka Mos Berila - a se citi cu G), Isus, ET si Elodia. Dar ii gasiti pe feisbuc.
Si tot pe feisbuc il puteti gasi si pe Issei Sagawa. Cum adica cine e? E un fel de cuisinier, un chef, un Hanaya Yohei de la mama lui de-acasa. Pai cum e Bote in lumea pilotilor asa e Issei in lumea canibalilor. Za best from za best. Domnu asta si-a mancat o colega. Cum adica de ce? Pentru ca era prea frumoasa, logic. Cu ce fel de garnitura? Neinteresant, ce intrebare e asta? Important e ca omul scrie acum scenarii de film in Japonia. Nici nu vreau sa ma gandesc ce filme, dar mai mult ca sigur sunt filme pentru copii... Adica e logic ca Mos Craciun sa manance iepurasul de Paste cu masline si smantana, Alba ca Zapada piticii cu sos gorgonzola iar Scufita Rosie o ciulama de lup cu miere si ghimbir...
E o iarna dificila. Nu-mi ramane decat sa ma abandonez metafizic abisului si, tot ca Chirila, sa perorez paradigmatic: "Sunt ocupat. Te sun eu mai tarziu."
vineri, 10 decembrie 2010
Here cums Santa Claus!
Despre Mos Craciun se stiu multe, se spun multe. Unii vorbesc despre el ca si cum ar fi om, cu activitati umane, cu griji, necazuri, nevasta si copii. Munceste, doarme, mananca, scuipa, bea... (nu neaparat in ordinea asta). Oare ce face Black Peter in timpul liber? Se uita la OTV? Asculta manele? Face sudoku? Nu, nimic din ce am enumerat mai devreme. Cand nu citeste scrisori, Mikulas face filme porno! Da, da, ati auzit bine... Da la fizic, baga la pilaf, da la izmene, baga cuponu' in fabrica, il baga pe ala micu la serviciu, o da la cosor, o da in bijboc, trece Gibraltarul, aterizeaza in punct fix, duce pionierul la ecluza, duce busteanul la castor, forteaza intrarea in clopotnita si tot asa... Ca sa nu se plictiseste si sa nu se supere doamna Jessica Mary Claus ca-si neglijeaza indatoririle familiale. Asa ca, dragi copii, daca in seara magica mosul nu-si face aparitia, nu va faceti griji ca n-ati fost cuminti. E posibil sa fie retinut cu ceva filmari. Dar il puteti vedea in actiune: Fucking Santa Claus screwing slutty Xmas angels; Xmas whores giving blowjobs to Santa Claus; Big titted shemale comes and fucks Santa; Santa Claus is coming to fuck; Die Tocher vom Weihnachtsmann; Bad Santa fucks little Eve; I saw my mommy eating Santa Claus... Sunteti copii isteti, de aici mai departe va descurcati singuri.
Zilele trecute povesteam despre o papusa Barbie care costa numai 300.000 $ si despre ce s-ar fi putut face cu banii aia. Le-am mai gasit o utilizare, una nobila as putea spune: cu 300.000 de dolari am putea plati cautiunea lui Mos Craciun, arestat pe nedrept de politia din Delaware pentru pedofilie.
Si pentru ca ati fost cuminti, numai urari de bine de Craciun:
http://www.kardas.net/y08dec7.jpg
Zilele trecute povesteam despre o papusa Barbie care costa numai 300.000 $ si despre ce s-ar fi putut face cu banii aia. Le-am mai gasit o utilizare, una nobila as putea spune: cu 300.000 de dolari am putea plati cautiunea lui Mos Craciun, arestat pe nedrept de politia din Delaware pentru pedofilie.
Si pentru ca ati fost cuminti, numai urari de bine de Craciun:
http://www.kardas.net/y08dec7.jpg
Abonați-vă la:
Postări (Atom)