Ce dracu era sa fac, sa ma cert cu nebunu'? Asa ca, iacata-ma-s. Desi am zis ca nu scriu duminica niic, nici macar retete la pacienti... Nu de alta dar ma injura domnul popa, unul din cei doi oameni care lucreaza duminica (al doilea e Base!), iar eu pot injura inapoi ca cica azi e sarbatoare. E Sf. Ion, deci multumesc de urari!
Dar daca tot ne-am intalnit, bine ne-am intalnit. Din capitolul "Exercitii de admiratie", astazi vom incerca sa vorbim despre oameni talentati, talentatii mandri ca-s urate, uratele mandre ca-s talentate sau, pur si simplu, despre talentatii care-s mandri ca-s pe www. Deci exista!
Ma mir ca ma mir ca ma mir... Exact ca boul! Aici ar fi trebuit sa folosesc si ceva ghilimele, ca nu mi-a fatat mie mintea asa vorba mare, dar nu le-am folosit, ca-s rau si tatuat, si pasc si menta in fiecare dimineata.... Ideea e urmatoarea: se pare ca ne-a lovit filosofarea in aripa ca pe puiu' lu' Bratescu-Voinescu. Si cum mintile mari stau tot timpul sa rabufneasca, rabufneste. Azi, daca tot e duminica si am foarte mult de lucru, m-am gandit sa ma apuc sa citesc comentarii la diversele ineptii slobozite slobode in espatiul virtual. Intr-una din clasificarile comunitatii virtuale www avem urmatoarele pozitii: postatori, comentasi, altii. Acu ca sa nu zica lumea ca is al mai prost din cartier, dam definitii: postatorul este o persoana frumoasa si desteapta care indiferent ce face nu poate avea decat succes; comentasii sunt persoane care apreciaza frumoasul si desteptaciunea, indiferent in ce forma de agregare este; altii sunt acele persoane care nu se bucura de nici una din calitatile enumerate mai sus, n-au nici cur si nici glossa, dar se incapataneaza sa polueze spatiul virtual. Iar curba cu v se numeste, evident, viraj. Care este...
"Ma surprinde (...) si faptul ca ma surprinde". Logic, si pe noi.
M-ar surprinde, recunosc, si o discutie despre timp, Tarkovski si reproducerea iconica a existentei. M-ar surprinde o discutie despre Oscar Wilde si Andrei Rubliov, artizani ai artei si ai declinului, sau despre Dostoievski si Sabato, cercetatori ai raului... M-ar surprinde o explicatie sincera, de genul, "exista un singur tunel, intunecos si singuratic: al meu!"...
Dar feisbucul e prietenul nostru. Si ca sa nu ramanem cascati ca la dintolog, ne fereste de necazuri si ne imbie cu niste shootinguri cu modele stylish (?), poze cu pisi in oglinda, pisi la wc, pisi la brad si pisi la disco-dance, ceva meditatii filosofice la limita analfabetismului (model Tudor Chirila) si cateva campanii de pupaturi in fund, free kisses - crawl, bras si fluture.
Concluzia e urmatoarea: comentasii e indragostiti de postatori, spre surprinderea lu' altii. Vorba lu' Preda: daca dragoste nu e, atunci ce plm facem?
Duminica se incheie. Ma declar fascinat... Cum se raspunde frumosului? Pai frumos, cum altfel... "thanks Istrate. Any time." Like.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu