Pentru cei care ma iubesc asa cum sunt, astazi m-am gandit sa-mi fortez putin intelectul si sa scriu despre calul meu. Calul meu... Pai calul meu e tata lor!!!
(...)
Chiar daca nu vorbeste, calul meu nu este lipsit de sensibilitate si mijloace de comunicare. Iti poate semnala starea de bine sau, dimpotriva, te poate semnaliza ca nu se simte tocmai confortabil, ca raspuns evident si sincer la relatia pe care ai construit-o cu el.
Psihologic vorbind, tot trecutul calului este continut in prezent, in relatia stransa pe care o are cu persoanele apropiate. O comunicare corecta va dezvolta increderea calului si va garanta progresul si performantele viitoare. Fiind temator din fire, calul va aprecia si va acorda intreaga sa atentie celui care va sti sa il linisteasca si sa il ocroteasca. Inainte de a-l supune unei munci sau unui efort, este indicat sa-l mangai, sa-l masezi.
Una din regulile fundamentale in momentul in care il calaresti este ca niciodata calul nu va putea fi dominat prin forta. Cheia obtinerii performantelor maxime se afla in folosirea de gesturi calme, sigure, precise, rabdatoare, in miscari armonioase. Intotdeauna trebuie sa ai in minte faptul ca este partenerul pe care va trebui sa-l ghidezi, sa-l linistesti, sa-l stimulezi. Vei invata sa-l cunosti, sa-l observi, sa-i vorbesti intr-un limbaj apropiat de al sau, folosindu-ti mainile, corpul, vocea si, nu in ultimul rand, sufletul...
(...)
(vom reveni cu amanunte si completari)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu