Am vrut sa scriu astazi despre om, despre frumusetea fiintarii, despre transcendere si nemarginire, despre simplitate. Au facut-o altii inaintea mea... Si au facut-o bine. Nu ne ramane decat sa apreciem si sa invatam. Ar fi frumos sa ne lasam iar surprinsi de farmecul lucrurilor banale, de frumusetea lucrurilor simple. Lipsiti de constrangeri...
Viata nu poate fi decat bucuria sincera de a respira, de a gusta un pahar rece de apa intr-o zi torida de vara, de a te bucura de imbratisarea tandra a unei femei, de a te pleca in fata lui Dumnezeu... Mi-am amintit cuvintele pline de talc, pe care le-am auzit odata din gura unui musulman batran: "Daca o femeie te cheama sa te culci cu ea si tu nu te duci, e pacat, Dumnezeu nu te iarta si o sa ajungi langa Iuda, in fundul Iadului".
Mai traiesc, mananc mamaliga, beau bere, lucrez la puturile de petrol, sunt murdar, put ca un sobolan din canalul de scurgere. Dar ce-are a face? Se afla aici din belsug tot ce inima si burta isi poate dori. Un adevarat rai pentru niste batrani pehlivani ca mine. Ma intelegi, jupane: trai bun, gaini si puiculite pe deasupra, slava Domnului! Te imbratisez prieteneste, Alexis Zorba, sobolan din canalul de scurgere!
Simt nevoia sa fac ceea ce spunea Bergson - sa ma asez la un colt de strada si intinzand mana spre trecatori, sa cersesc: Fie-va mila, oameni buni, dati-mi un sfert de ora, o, dati-mi o farama de timp, doar atat cat sa-mi termin opera, apoi Charon n-are decat sa vina.
Astazi s-au strans 53 de ani de cand a murit Nikos Kazantzakis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu