Cu snuru-ntre cur

Revolutie, zapada, gheata, boala, depresie. Si multa aspirina. Cam asa arata 2 luni din viata unui om simplu. Eu, ca-s mai smecher si mai durator la penix, mi-am ocupat timpul cu Oana Roman - ca am o slabiciune pentru grasele pline cu saorme cu de toate. Ca pretenu' Alexandru. Ei, si cata vreme ii tot mutilam feng-şui-ul lu' aia mica, pac! Filosoful prescolarilor loveste fix acolo unde doare mai tare. Ca nu cumva sa zica lumea ca s-a dat la fund si sa-l confunde cu Bote.


Despre ce e vorba...
Fiindca luna februarie e luna iubirii fara tarmuri si fara orizonturi (sau ceva de genul) adoratul nostru Todor, lovit in aripa de sageata homosexualului ala mic cu aripi si arc, emite chintesenta iubirii, axioma sufletului pur care nu va babardi niciodata. Nici la Vama Veche, nici in ureche. Sa incepem cu inceputul, ca ca orice poveste care se respecta si povestea asta tre sa aiba mai multe capitole.

Capitolul I. Starfucks
Tudor bea cafea la Starbucks si citeste o carte. Teatru, evident, ca asa-i sta bine hipsterului (desi cred ca era mai de efect o lectura din Hegel in tramvai sau metrou da' na, nu ma pricep eu la chestii de astea de pi-ar). In fine, in timp de lectura cu nesat din cafea si carte, confidentul uratelor cu cosuri pe faţă este la martor la un eveniment cosmic. Citez din el, ca altfel nu-s in stare sa redau atata frumusete: "(...) vad la o masa un tanar intr-un tricou alb si in dreptul lui, pe vine, o fata care priveste catre el in sus, sprijinindu-se cu o mana de genunchii lui. Era o privire atat de plina de dragoste(...)"
Dragoste... Adica cam asa?

Domnu' Chirila, va rog, nu mai introduceti copiii in eroare. Dragostea asta de care vorbiti matale este o dragoste orala, cunoscuta de tineretul de azi ca blowjob, de parintii nostri ca muie iar de intelectuali ca felatie sau cantare la clarinet. Dar da, indiferent de cum i s-ar zice, tot de aceeasi privire plina de dragoste e vorba. Plina!